|
- Nevastă-mea vorbeşte întruna. - Despre ce? - Parcă-mi spune?
|
|
- Juriul te-a declarat vinovat de bigamie. Eşti condamnat la opt ani de închisoare. Şi te rog să fii mai grav, pe măsura momentului. Acum te-ai găsit să rîzi? - Mă iertaţi, domnule judecător, mi-a fost teamă că o să mă achitaţi!
|
|
- Trezeşte-te, dragă, cred că în spatele casei e un hoţ, încearcă să forţeze geamul de la bucătărie. - Lasă-l în pace, poate reuşeşte să-l deschidă, eu m-am chinuit de vreo cîteva ori şi nu am izbutit.
|
|
- În sfîrşit, am ajuns şi eu cineva. - Ei? Ce s-a întîmplat? - Aseară nevastă-mea a spus: să ducă cineva gunoiul la ghenă.
|
|
- Nu, vreau o haină mai simplă, asta e prea extravagantă. Nu-mi pot permite să ies pe stradă cu ea. - Dar v-o împachetăm!
|
|
- Stimată doamnă, mă iertaţi, dar această semnătură nu seamănă cu cea a soţului dumneavoastră, spune funcţionarul băncii. - Se poate, azi l-am semnat cu alt stilou. Vă aduc imediat un cec nou.
|
|
- Exagerezi cînd îmi spui că nu sînt o femeie chibzuită. Uite, la zece perechi de pantofi n-am decît opt mantouri şi nouă pălării!
|
|
- Tu îţi faci rugăciunea la masă, înainte de a începe să mănînci? - Nu e nevoie. Nu găteşte nevastă-mea, ci subsemnatul.
|
|
Într-un bar intră un tip foarte arătos şi bine îmbrăcat şi se aşează la bar, lîngă o tipă foarte arătoasă. Îi aruncă o privire scurtă tipei, după care se uită la ceas foarte atent şi concentrat. Tipa a observat privirea care i-a aruncat-o tipul şi îl întreabă: - Ţi-a rămas ceasul în urmă? - Nu cred. Tocmai mi-am cumpărat o capodoperă de ceas, care m-a costat o groază de bani şi acum voiam să-l testez... - Şi ce are atît de special ceasul tău de te-a costat atîţia bani? - Păi, de exemplu, el acum îmi spune că tu nu porţi chiloţi în momentul ăsta. Tipa începe să rîdă şi spune: - Ceasul tău minte, căci acum port chiloţi! - Mama mă-sii de treabă! Iar a înaintat cu o oră!
|
|
Soţia primarului se duce la baia publică. Cabinele fiind ocupate, ea aşteaptă să-i vină rîndul. La un moment dat, apare o prostituată locală, căreia i se face imediat loc. Mînioasă, primăriţa se plînge şefului. Acesta, ridicînd din umeri, răspunde: - Vă rog să fiţi înţelegătoare! Pe dv. vă aşteaptă numai stimabilul nostru primar, pe ea, însă, tot oraşul.
|
|